Rotund, ademenitor, vesel si hedonist, declinat intr-o multime de culori si arome, macaron a devenit unul dintre cel mai dorit “dulce” al patiseriilor à la français. Desertul pentru copilul din tine, prajitura savurata alaturi de micul dejun, cafea, coniac sau vin dulce, un cadou “la fix” pentru te miri ce ocazie, macaron este un simbol induscutabil al Frantei.
Dar micutul macaron are in arborele genealogic stramosi arabi si italieni. Povestea sa incepe cu civilizatiile arabe care au adus in Italia si Europa mestesuguri, tehnologii, dar si multe dintre alimente si dulciurile bazate pe pasta de migdale si foita fina de aluat. Pe la 1500 dulciurile cu migdale s-au raspandit in Italia, Spania, Franta si Anglia. Lista deserturilor fantastice a lui Rablais in “Gargantua si Pantagruel” include un desert ce aduce aminte de macaron. Numele apare la scurt timp si in varianta engleza de “macaroon”.
Macaron era servit la nuntile cu dichis de pe la 1553, an in care Caterina de Medici se casatorea cu Ducele de Orleans, cel care avea sa devina în 1547 regele Frantei Henric al II-lea. Pe masa tinerilor casatoriti cronicarul spune ca si-au facut aparitia tot felul de bunatati printre care se pare erau si macarons, bineinteles intr-o forma si reteta incipienta. Apropo, “macarons” si “macaroanele” au aceeasi origine si semnifica un “aluat fin”.
Prima reteta documentata a fost scrisa, se pare, pe la 1600 intr-o carte de bucate ce avea sa ajunga in posesia Marthei
Washington, sotia lui George Washington, primul presedinte american. Reteta ceva mai moderna a macaron a fost dezvoltata prin secolul al 18-lea, desertul devenind o specialitate de marca in cadrul manastirilor. Pe atunci macarons nu reprezentau un sandwich, ci erau servite separat.
Orasele Frantei au fiecare propriul stil de preparare si legende legate de macarons, iar Nancy le intrece pe toate cu istorisirea conform careia macarons ar fi salvat de la foamete pe nepoata Caterinei de Medici. Pe atunci macaron era simplu, iar reteta includea praf de migdale, zahar si albus de ou. Abia la inceputul secoluilui XX macaron a devenit dublu-etajat si umplut cu ganache de ciocolata. Inventia si-o atribuie simultan doi patiseri francezi. Atat Claude Gerbet, cat si Pierre Desfontaines, nepotul lui Louis Ernest Laduree, au modernizat macaron, dandu-i forma pe care o cunaostem azi. “Macaron Parisien” sau “Macaron Le Gerbet” a devenit celebru gratie salonului de ceai Laduree de pe Rue Royale din Paris, un loc de socializare popular pe acele timpuri. In prezent fiecare nou sortiment Laduree face senzatie, iar proiectele de co-parteneriat cu branduri de moda sunt retete garantate de succes.
Etalonul in materie de macarons in Bucuresti este stabilit de Madame Lucie – Boutique de gateaux, laboratorul unde se prepara celebrele delicii frantuzesti dupa o reteta originala, cu ingrediente naturale, fara conservanti si fara compromisuri legate de calitate. Pentru clasici exista, printre altele, ciocolata, fistic, trandafir sau mar cu scortisoara, iar pentru cei care isi doresc un gust inovator se pot savura cu incredere noile retete – ciocolata & banane, ciocolata & violeta, lime si busuioc sau caramel si unt sarat (regasiti toate noile sortimente aici si aici).
Macarons le sta bine intr-o companie selecta de arome si gusturi. Astfel ca in meniu mai gasim cheesecake (clasic, dar si in varianta cu banane), carrot cake, tarta cu fructe, mousse, dar si fascinantele cupcakes.
In boutique-ul Madame Lucie de pe strada Tudor Stefan (Zona Dorobanti) se gasesc, de asemenea, dulceturi Les saveurs d’Yveline (cu ananas cu ghimbir sau caramel sarat, pentru a enumera doar cateva), nuga Le Maitre Gourmet, coniacul Calvados Christian Drouin sau coniacul Jean Filloux (cu sortimentele Millesime si Cigar Club).
